Taiijiquan/Taijijian
Calea prin care atingem supremul absolut

TAIJIQUAN este o veche arta a miscarii, familiar fiindu-ne simbolul taiji, supremul absolut.
Este o arta de cultivare a sanatatii, de mentinere a tineretii si de atingere a longevitatii. Este armonia dintre Yin si Yang, se obtine putere in lipsa efortului si invatam sa cedam pentru a invinge.

Termenul TAIJIQUAN (Tai Ji Quan sau Taichichuan sau Tai Chi Chuan) este format din doua cuvinte: TAIJI si QUAN . TAIJI este format din doua silabe: TAI care înseamna “maret”, “suprem” si JI care înseamna “origine” sau “limita”. În traducere libera, cuvântul TAIJI ar putea însemna “Adevarul Ultim”, “Ultima Limita”, “Supremul”, “Marele început si sfârsit”. Prin aceasta putem întelege sfârsitul ignorantei si începutul adevaratei cunoasteri. QUAN înseamna “pumn” sau “mâna”. Este folosit si cu sensul de “box” sau mai explicit de “arta martiala”.

Asadar, TAIJIQUAN ar putea fi tradus în ca fiind arta de a trece de ultima limita, care desemneaza pragul ce trebuie depasit pentru a accede la starea în care adevarul este pe deplin cunoscut, sau prin mâna sau pumn, deci prin practica, putand realiza uniunea cu DAO. Mai poate fi tradus ca “Arta Martiala suprema”, “boxul supremei perfectiuni”, “boxul Ultimului Adevar” sau “Arta Martiala bazata pe principiul TAIJI”.

CE ESTE TAIJQUAN-UL?

Taiji inseamna Absolutul, Ultimul Adevar, Marele Principiu. Prima data este pomenit in Yi jing (Cartea transformarilor) : “ Transformarea este randuita de marele principiu (Taiji). Aceasta naste cele doua fete ale Fiintei: yin si yang ”. Aceeasi interpretare se gaseste si la Wang Zong Yue (sec. 18) una dintre amrile personalitati ale artelor martiale chineze: “Marele Principiu (Taiji) s-a nascut din Cel-Fara-De-Hotar-(Wuji, Taiji este mama lui yin si yang)”(Wang Zong Yue – “Poemul Taijiquan-ului”), Quan inseamna box. Deci Taijiquan se poate traduce ca boxul Marelui Principiu sau boxul Ultimului Adevar. Taijiquan-ul este este unul dintre cele trei stiluri interne existente in artele martiale chineze (wushu). Avand o vechime de peste trei sute de ani, in cadrul acestui stil au aparut cinci substiluri: Chen, Yang, Wu Sun si Wu. (caracterele in limba chineza ce desemneaza cele doua nume Wu nu sunt aceleasi). Desi in aparenta intre cele cinci substiluri exista deosebiri majore in forma de executie, totusi partea teoretica este identica; ceea ce face ca aceste substiluri sa difere in modalitate de executie este faptul ca aplicandu-li-se aceleasi reguli unor oameni de constitutie si caracter diferit, ele se manifesta diferit.

In intentia de a creste accesibilitatea publicului la Taijiquan au fost create secventa simplificate, cum sunt cele din substilul Yang de 24, 48 si respevtiv 66 de forme. Ulterior au fost create sevcente simplificate si in celelalte substiluri di Taijiquan. Aceste secvente sunt larg raspandite nu numai pe teritoriul Chinei ci si pe plan international datorita cursurilor ce au fost tinute de maestri chinezi (la un astfel de curs avand posibilitatea si ajutorul de a participa) cat si publicatiile ce au aparut (unele din ele ajungand si in tara noastra).

Pentru a desprinde caracteristicile Taijiquan-ului vom expune cateva extrase din “Poemul Taijiquan-ului” al lui Wang Zong Yue, lucrare admirabila ce contine baza teoretica a cestui stil: “Miscati-va precum norii care se destrama incet in vantul de toamna”; “Pasii sa va fie precum mersul pisicii”; “Cand folositi forta, lasati-o sa iasa la fel de bland ca atunci cand rasuciti firul din gogoasa viermelui de matase”; “Fiti atat de relaxati incat nicio micuta pasare sa ne se poata impinge pe umarul vostru pentru a-si lua zborul si nicio musca sa nu se poata aseza”.

In timpul practicii corpul este relaxat, natural si suplu. Miscarile se executa cu trunchiul drept; ele trebuie facute cu multa relaxare dar, in acelasi timp, cu siguranta si e chilibru. Ansamblul de tehnici trebuie executat fluid si intr-un ritm egal, avand muschii nici rigizi nici excesiv relaxati.Ei trebuie folositi numai pentru a executa relaxat diverse miscari. Respiratia este adanca si egala, preferabil abdominala. Principiul miscarii fluide si relaxate nu inseamna inertie si lipsa de vlaga. Miscarile trebuie de fapt sa combine vigoarea cu supletea folosind forta doar atat cat este necesar, fara rigiditate, dar nu fara vlaga. Miscarile corpului trebuie sa fie bine coordonate pe tot parcursul exercitiului. Taijiquan-ul cere ca mainile, ochii, membrele sa se comporte ca un tot avnd picioarele drept baza si coloana ca axa. Desi miscarile sunt suple si lente, totusi fiecare parte a corpului se misca continuu. Atentia trebuie concentrata, nu munai asupra partii care se afla in miscare, ci si asupra coordonarii acesteia cu intregul corp. La inceput este nevoie de un efort de memorare dar, miscarile devin naturale si atitudinea practicantului trebuie sa fie de a redescoperi, de a recrea Taijiquan-ul la fiecare executie. Genunchii sunt mereu usor indoiti, chiar atunci cand corpul este drept. Pe plan psihic, mintea este calma dar alerta.
Practicantul nu trebuie sa uite ca Taijiquan-ul este un “exercitiu fizic al spiritului”. Miscarile trebuie urmarite cu mintea foarte calma. Ceea ce este in miscare (corpul) este in armonie cu ceea ce este nemiscat (calmul spiritului). Pe fata nu trebuie sa se citeasca nicio contractie. Totul respira armonie si pace, chiar daca in spatele fiecarui gest se ascunde o surprinzatoare eficacitate martiala.

Pentru a obtine o idee mai clara asupra Taijiquan-ului vom expune foarte pe scurt mecanismul sau de actiune: in timpul exersarii Taijiquan-ului in primul rand este necesara folosirea mentalului (Yi) si sa nu fie folosita forta (Li); astfel Taijiquan-ul este in interior o activitate a mentalului (Yi) si a energiei (Qi) iar in exterior este expresia unei miscari unduitoare.

In domeniul mentinerii sanatatii si al sportului poate nu numai sa intareasca activiatatea organelor interne si a viscerelor, ci si sa exerseze si sa intareasca capacitatea de a comanda (a conduce) a constientului, adica capacitatea de “a folosi mentalul si a nu folosi forta fara putere”, conducandu-se cu succes energia (Qi) si viata intregului corp. Referitor la “forta fara putere” trebuie sa explicam cititorului ca wushu-ul foloseste conceptia conform careia forta dezvoltata de organismul uman este destul de mica; aceasta forta e denumita “forta fara putere”. “Energia apare in laba piciorului, se stabilizeaza in picior, este condusa de sold si se manifesta in degete” . Citatul de mai sus, extras din “Poemul Taijiquan-ului”, descrie modul de manifestare al energiei. Energia manifestata poate fi cu atat mai mare cu cat cel ce o transmite reuseste o conductie mai buna a acesteia. Energia dezvoltata este limitata de insusi faptul ca cel ce o dezvolta are o energie limitata.

Datorita modului de actiune a Taijiquan-ului si efectului sau asupra sanatatii practicantilor, el constituie si obiectul unor ample studii cu caracter stiintific intreprinse pe plan international. In 1989 Organizatia Mondiala a Sanatatii a declarat Taijiquan-ul drept mijlocul cel mai eficace de pastrare a sanatatii.